Tratamentul de canal este o procedură medicală prin care se repară și salvează dinții naturali deteriorați de carii și infecții avansate. Un dinte se poate infecta atunci când caria a trecut de smalț și dentină (stratul care se află sub smalț) și a ajuns în pulpă (un mănunchi moale de nervi și vase de sânge din interiorul dintelui). Pentru a preveni pierderea osoasă și răspândirea cariilor și a infecției, canalul radicular infectat și deteriorat trebuie curățat, dezinfectat, umplut și sigilat. Astăzi, stomatologii și endodonții efectuează cu ușurință și mare succes astfel de proceduri medicale, dar lucrurile nu au stat așa încă de la început. Hai să vedem în acest articol cum erau efectuate primele tratamente de canal și evoluția acestora de-a lungul timpului.
Secolul al XVIII-lea
Tratamentul de canal este o terapie relativ nouă în lumea stomatologiei. Cea mai veche încercare de realizarea a unui astfel de tratament a avut loc în anul 1766. Un dentist englez pe nume Robert Woofendale oferea în cabinetul său o metodă de tratare a dinților bolnavi prin distrugerea pulpei infectate prin cauterizare sau ardere pentru a pune capăt infecției. Era o metodă nouă și ar fi putut fi și eficientă dacă Woofendale ar fi și închis canalele după cauterizare.
Secolul al XIX-lea
În anul 1756, un dentist german pe nume Philip Pfaff a publicat un manual în care se discuta despre utilizarea aurului ca material de umplutură, dar abia în anul 1824 a fost efectuată în America prima încercare de a umple un canal cu folie de aur de către medicul dentist Edward Hudson. Și în 1855, Robert Arthur a popularizat o tehnică numită metoda foliei de aur coezive care necesita doar o presiune minimă pentru a introduce aur într-o cavitate. În 1859, pe măsură ce teoria germenilor (cea care susține că organismele microscopice numite germeni cauzează boli) a început să devină din ce în ce mai populară, stomatologii au început a iriga canalele radiculare cu o seringă pentru a elimina germenii și a preveni descompunerea.
Au avut loc o serie de revoluții în medicină în secolul al XIX-lea care au avansat și studiul stomatologiei și practica endodonției, o ramură a stomatologiei care se preocupă de pulpa dentară și țesuturile din jurul rădăcinilor dinților. De exemplu, Colegiul de Chirurgie Stomatologică din Baltimore, prima școală de stomatologie din lume, a fost deschis în 1840 și a început să acorde titlul de doctor în chirurgie dentară. În plus, Asociația Stomatologică Americană (ADA) creată în 1859, a inventat pasta de dinți la tub, produs care a început să fie fabricat în masă până în anii 1880. Razele X au fost utilizate în stomatologie pentru prima dată în anul 1896 și tot în acea perioadă au fost făcute progrese în domeniul anesteziei pentru facilitarea intervențiilor chirurgicale orale.
Secolului XX
Endodonția a devenit un domeniu consacrat în anul 1944, când a fost creată Societatea Americană de Endodonție. Cunoscut ca părintele endodonției, Louis Grossman a contribuit mult la studiul endodonției în primii ei ani. Dr. Grossman a predat și a scris despre tratamentul endodontic atunci când mulți oameni erau încă sceptici cu privire la eficacitatea acestuia. El a ajutat profesioniștii din domeniul stomatologic și comunitatea de profesioniști să privească terapia de canal ca o alternativă practică la extracția și înlocuirea dinților atunci când cariile dentare au ajuns la pulpă. Datorită scrierilor și eforturilor sale, tratamentele de canal sunt astăzi o opțiune de tratament viabilă și acceptată pretutindeni.
Zilele noastre
În cadrul cabinetului nostru stomatologic, Dental West, se practică tratamentele de canal doar atunci când acestea sunt absolut necesare și ca alternativă eficientă și sigură la extracțiile dentare. Prin aceste tratamente pacienții își pot păstra dinții naturali și își pot proteja gura de infecții și probleme dentare mai grave. Dacă ai întrebări cu privire la acest tip de terapie sau vrei să afli dacă ea este o opțiune viabilă pentru tine, te invităm să ne contactezi sau să programezi direct o consultație pentru a-ți oferi punctual, toate informațiile necesare.
